viata si moartea unui gand

Viata si moartea unui gand (1)

-Buna ziua clasa!Tema de azi se intituleaza "Gandul ca un parazit".Vreau sa aflu parerile voastre despre aceasta afirmatie..

Dupa cateva secunde de tacere,maine au inceput sa se inalte in aer si tensiunea raspunsurior contradictorii sa se faca simtita.Unora nu le venea sa creada,nu pareau sa ia in serios tot ce se petrecea in jurul lor,altii erau intrigati de subiect,oricum,toti erau fascinati.

In toata valtoarea creeata,o sfera alba,pe care profesorul o adusese in clasa si o postase pe catedra,din nu stiu ce motiv,a inceput sa capete culoare...Dar ce zic eu culoare,a inceput sa capete culori..!Ca un spectru de culori,asemenea experimentelor de la fizica din liceu,in fine...Eram in spatele aulei si incercam sa spun ceva inteligent,cand,deodata,reusind sa-mi golesc mintea de tot ceea ce am invatat pana in acel moment,biologie,fizica,chimie,m-a luminat un gand: daca totul era alchimie,daca acea sfera era un prinzator de ganduri,un transformator din spirit in materie,?!!!Nu se poate,ce principiu poate guverna acest miracol?

Dar stai,profesorul se opri si facu un semn discret.Toti facura liniste.

Ridica sfera,si o tinu la piept ,asa cum tii strans un nou nascut.

Rand pe rand,din sfera iesira linii pufoase de culori vii,bine definite dar diverse,asemenea unor urme lasate pe cer de avioanele de parada.Era impresionant.Totul a durat pret de cateva secunde,pentru ca fiecare gand si-a cautat gazda lasandu-se reabsorbit de aceasta.

Cu toate ca profesorul a specificat ca nimeni sa nu paraseasca ora ,pana la final,un coleg plecase deja,inainte ca adevarul sa fie relevat,iar acel gand ramas fara stapan,care se vedea dupa culoare sa ca era unul pozitiv,a ramas suspendat,pana cand si-a pierdut culoarea,fiind icapabil sa-si gaseasca o noua gazda..Cu un sunet discret,aproape insesizabil,se disipa ca si cum nu ar fi existat..

Toti am simtit o urma de tristete,in acel moment,in fata noastra ,murise ceva,nu eram siguri ce,dar senzatia era aceasta, de moarte.

-Da ,dragii mei,nu exista nici un dubiu,gandul este un parazit dar doar noi suntem capabili sa ii dam viata,sa il facem sa traiasca in noi si cu noi,sa il hranim,sa il transformam sa il facem sa creasca si dupa voia fiecaruia sa il lasam sa moara sau sa dainuie in vesnicie....

-Sunteti liberi.Pentru data viitoare scrieti un eseu cu titlul "Viata si moartea unui gand"

*

Viata si moartea unui gand (2)

Ati remarcat cum cele mai ciudate dar si cele mai creative ganduri ne vin exact in secundele dinainte de a adormi?In acel moment constientul se relaxeaza,iar subconstientul se joaca cum vrea cu mintea si imaginatia noastra.Acele ganduri sunt nepoluate,se nasc si traiesc in mintile inteligente.Problema este ca toate acestea dispar cand ne trezim,uitam instantaneu totul cand suntem odihniti.

Asa mi-a venit ideea sa imi procur un reportofon si sa imi inregistrez vocal,tot ceea ce imi trece prin cap inainte de a adormi.Sigur,prima oara am incercat sa imi scriu totul,dar cum aprindeam lumina,cum toate gandurile dispareau ori se camuflau ,cert este ca paginile mele ramaneau mereu albe.

Si uite-ma inregistrand vreo trei seri la rand.Mare mi-a fost mirarea,in a patra zi,cand ascultand tot ce am inregistrat,nu intelegeam nimic,nici un cuvant,nici macar nu imi dadeam seama unde incepe un cuvand si unde se termina.Era ca si cum as fi vorbit o alta limba,si ce limba.!!!!

Am ineput sa caut raspunsuri pe internet,in biblioteci,pana cand,din intamplare,am dat peste o carte in propria mea biblioteca,de care nici nu auzisem pana atunci.Era ceva fascinant dar inaccesibil majoritatii dintre noi,era vorba de masonerie.

Nu se poate,se vorbise deja prea mult in mass-media despre iluminati,cavalerii templieri etc,cred ca ne-au intoxicat stirile la moda.

Si totusi...Curiozitatea nativa m-a facut sa incerc macar sa rasfoiesc acea carte.Dar stai...pe copertaera o stampila cu un nume si un numar de telefon,se vede ca facea parte din biblioteca personala a cuiva.

Am format acel numar ,fara sperante insa ca mai exista.

Suna!!Interesant.

Mi-a raspuns o voce ragusita care,fara sa ma lase sa vorbesc, mi-a zis ca astepta telefonul meu si ca trebuie sa ne intalnim....In acel moment eram inspaimantat.

Fara prea multe detalii,am parcurs 50 de km si am ajuns la adresa indicata de vocea misterioasa.

Spre surprinderea mea ,am gasit acolo ,un batran nu prea impozant ,de nici 1,70 m,care m-a primit binevoitor in casa si m-a rugat sa-l las sa asculte acea limba inregistrata de mine.

Ochii i se luminara ca si cum flacara vietii se reaprinse in el.

Dupa o tacere apasatoare,mi-a raspuns la miile de intrebari pe care le aveam ,prin cateva fraze:

-Dragul meu,aceasta limba straveche e implantata in ADN-ul stramosilor tai,si transmisa genetic intreg neamului tau.Este un gand care s-a nascut acum mii de ani,din genialitate,si a trait in inconstient ,pana in zilele noastre.El este transmis din tata in fiu,si nu cunoaste moarte.

Va urma